Primaria Comunei Ruginoasa

Istoric comună

Symbols_of_Romania

ISTORICUL TERITORIULUI ADMINISTRATIV AL COMUNEI RUGINOASA  ŞI AL LOCALITĂŢILOR COMPONENTE PÂNĂ LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XVIII-lea

Existenţa vieţii umane pe actualul teritoriu al comunei Ruginoasa a fost atestată de urmele de cultură materială  descoperite prin cercetări arheologice de suprafaţă (periegheze) şi prin cercetări arheologice sistematice întreprinse în secolul al XX-lea şi începutul secolului  XXI, în numeroase puncte de pe teritoriul satelor care alcătuiesc comuna Ruginoasa şi aparțin epocilor neolitice şi eneolitice,  epocii metalelor (bronz şi fier); perioadei geto – dacă, dacilor liberi, epocii migraţiilor, evului mediu.

Aceste decoperiri ţin administrativ după cum urmează:

          Ruginoasa – sat

  1. „Dealul Frăteştilor”. Pe acest deal în apropierea confluenţei pârâului Frăteşti cu pârâul Valea Seacă s-a descoperit un depozit de obiecte de bronz şi ceramică din prima epocă a fierului (Hallstatt);
  2. Lângă sat s-au descoperit resturi de ziduri.

 În colecţia şcolii generale au existat mai multe topoare de silex, întregi şi fragmentare din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului.

  1. “La Saivane”, în zona fostului C.A.P., pe dreapta pârâului Velniţa s-a descoperit ceramică fragmentară care documentează existenţa unei aşezări din secolele II-III d.H.;

          Bozienii de Sus – sat

  1. „Dealul Cojarului” Cornul Pojarului S-a descoperit un depozit de unelte şi arme de bronz care aparţin epocii bronzului-cultura Noua;
  2. „Saivane”. În acest punct se află o aşezare din sec. II-III d.H.;
  3. „Dealul Cetăţuia”. Pe acest deal a fost identificată o cetate de pământ;
  4. „La Comori”. Pe o prelungire a Dealului Cetăţuia s-au găsit obiecte şi monede din perioade neprecizate;
  5. Pe teritoriul satului s-au găsit: un tezaur de monede romane din sec I-II d.H. (dispărut) şi un tezaur compus din 25 denari romani (republicani şi imperiali);

Prin aceste cercetări  s-a ajuns la descoperiri de aşezări omeneşti, complexe de locuire cum ar fi: locuinţe, cuptoare, necropole,  materiale arheologice:  ceramică lucrată cu mâna şi la roata olarului, arsă oxidant şi reducător, de provenienţă locală şi de import; obiecte de uz casnic şi gospodăresc; morminte în urne de ceramică şi morminte de înhumaţie cu inventar alcătuit din diverse piese de podoabă: mărgele, fibule, cercei, cuţite şi altele, care atestă că acest teritoriu –  ca şi  întreg spaţiul etnogenezei poporului nostru – a fost locuit din cele mai vechi timpuri, aproape  fără întrerupere, până în zilele noastre de o populaţie sedentară care avea ca ocupaţii de bază creşterea animalelor, agricultura primitivă, şi vânătoarea.

Descoperirile arheologice   sus  prezentate, demonstrează că aşezările omeneşti de pe actualul teritoriu al comunei Ruginoasa constiuie în timp, un lanţ din care puţine verigi lipsesc. El se poate urmări din epoca neolitică, aproape fără întrerupere până în zilele noastre şi se constată  rădăcinile milenare ale locuirii în această zonă şi unitatea de limbă şi cultură materială şi spirituală a populaţiei.

Din aceste aşezări a luat ființă în timp satul şi obştea teritorială  ca formă organizatorică  principală a societăţii româneşti care şi-a păstrat atributele şi în condiţiile constituirii celor dintâi formaţiuni politice precum şi a primelor nuclee preurbane la răsărit de lanţul carpatic şi nu a fost afectată prea mult din punct de vedere al orânduielilor interne de pătrunderea ultimelor neamuri migratoare (anul 1241). În preajma întemeierii statului de-sine-stătător loturile individuale ale membrilor obştei nu constituiau încă proprietăţi private originale.  Mai întâi proprietatea privată s-a extins asupra lotului cultivat din jurul caselor, adică din perimetrul vetrei satului, iar ulterior a cuprins şi câmpul de cultură delimitat de hotarul satului.

Înstrăinarea loturilor individuale nu se putea face fără consimţământul celorlalţi membri ai obştei. Dispăruse sau era pe cale de lichidare şi porţiunea de lot arabil aflat în proprietatea colectivă. În schimb, în cadrul stăpânirii în devălmăşie se menţineau celelalte bunuri din hotarul obştei : păşunile, pădurile şi apele.

Ca urmare a sporului de produse agrare, animaliere şi meşteşugăreşti, a intensificării schimbului de produse şi a apariţiei germenilor vieţii urbane, au fost create anumite disponibilităţi de bunuri materiale. Însuşirea lor de o parte a membrilor obştilor a dus la adâncirea diferenţierii sociale, la reliefarea mai accentuată a relaţiilor de aservire şi de subordonare. Numai când procesul de aservire se generalizează şi capătă un caracter dominant, concomitent cu structurarea societăţii în două clase principale – stăpânii feudali şi ţăranii dependenţi – şi în condiţiile unui anumit nivel economic, se consideră că s-a făcut trecerea spre orânduirea feudală.  

Alături de descoperirile arheologice care sunt dovezi materiale incontestabile stau şi documentele scrise şi documentele cartografice.

Din documentele scrise care fac referire directă la zona de care ne ocupăm rezultă existenţa unei populaţii, a cărei prezenţă nu poate fi pusă la îndoială. Menţionarea în documente a unor termeni toponimici şi păstrarea lor până în zilele noastre nu se poate concepe fără continuitatea unei populaţii autohtone în aceste locuri.

Scurt istoric al satelor din comuna Ruginoasa

 Primul document găsit de noi referitor la satul Bozirni datează din anul 1621. La această dată, satul era stăpânit de vornicul Coste Băcioc (DIR – Documente privind Istoria României, XVII, vol IV, p. 444 – 445);

În anul 1642, martie, 2, Iaşi. Savin Prăjescu, mare vornic al Ţării de Jos, Buhuş fost vistier şi sora sa Safta ……. şi alte rude, dăruiesc rudei lor, Marica Hăbăşasca, Bozienii, din ţinutul Neamţ.     

La anul 1656, martie, 10, jumătate din satul Bozieni, cu casele boiereşti, au rămas lui Grigore Hăbăşescu, în urma împărţirii cu fratele său Ion (Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic  al localităților și monumentelor medievale din Moldova, București, 1974, p. 117)  

În anul 1660 satul Bozieni era a vistiernicului Ursache, înainte, fost a lui Gheorghe Coci hatmanul – fratele lui Vasile Lupu (BCI – Buletinul Comisiei Istorice, IV, p. 21);

Satul Ruginoasa nu este încă atestat ca aşezare deşi se fac referiri la el în Condica Liuzilor şi în  Condica  Vistieriei  Moldovei